Bunica avea mereu o crăticioară cu ceai pe marginea aragazului. Era primul lucru pe care îl făcea dis-de-dimineaţă şi ultimul lucru de savurat înainte de culcare. Ei bine, mă bucur că am moştenit această pasiune pentru ceai. Îmi place mirosul de ierburi uscate, care îşi eliberează aromele într-o simplă cană cu apă. Nu contează că vorbim de gălbenele, cu ale lor petale portocalii şi gust amărui, de menta înţepătoare sau de ceaiul verde care îşi amplifică gustul în tovărăşia unei feliuţe de lămâie. Îmi place ceaiul, de orice fel şi mi se pare un mod grozav de a te relaxa, chiar şi în cea mai aglomerată zi.

Unii pot considera ritualul de servire a ceaiului ca fiind monoton. Mai jos doar câteva argumente că nu e chiar aşa :) (sursa foto)